Vol. XI No.12
Decembrie 2006

HERZFELD & RUBIN, P.C. LAWYERS PROFESSIONAL CORPORATION
IN ASSOCIATION WITH
RUBIN MEYER DORU & TRANDAFIR

Cine profită de întârzierea listării la bursă a Fondului Proprietatea?

INSIDE:
Cine profită de întârzierea listării la bursă a Fondului Proprietatea?...
Introductere


În ediţiile din decembrie 2005 şi aprilie 2006 ale Romanian Digest™, am discutat despre Fondul Proprietatea – încercarea Statului Român de a acorda despagubiri victimelor confiscărilor abuzive ale locuinţelor şi proprietăţilor de către autorităţile comuniste după 1945. Ne-am exprimat speranţa că Fondul va fi o oportunitate extraordinară pentru autorităţile române de a îndrepta greşelile comise împotriva proprietarilor unor imobile din era ante-comunistă în cazurile în care aceste imobile nu mai puteau fi restituite în natură, conform regimului prevazut de Legea 10/2001, aşa cum a fost modificată prin legea 247/2005. Hotărârea Guvernului nr. 1481/2005 a fost adoptată pentru a înfiinţa Fondul şi pentru a oferi posibilitatea de compensare a acelor „foşti proprietari” prin acordarea de acţiuni in cadrul Fondulu,i proporţional cu valoarea pretenţiilor acestora. Am văzut în Fondul Proprietatea un exemplu pentru alte naţiuni europene care se confrunta cu probleme similare legate de restituire – un moment unic în care România ar fi putut să impună lumii un model de virtute. Fondul a fost organizat ca societate de investiţii financiare "closed-end" care emite acţiuni pentru compensarea cererilor de restituire. La primirea acţiunilor, beneficiarul devine acţionar al unuia din cele mai mari fonduri est-europene. Fondul deţine în prezent un portofoliu de acţiuni la unele din cele mai cunoscute societăţi din România, totalul activelor acestuia fiind estimat la aproximativ 3,9 miliarde Euro. Cu toate acestea, funcţionarea Fondului a fost amânată nepermis de mult, aducându-se astfel, in mod indirect, beneficii unor persoane influente din mediul afacerilor.

[ Up to Contents ]

Întârzierile în listarea Fondului
Prioritatea cea mai urgentă este listarea Fondului Proprietatea la Bursa de Valori Bucureşti, fără de care acţiunile Fondului nu pot fi tranzacţionate in mod liber. Pe baza unei interpretări discutabile a unora din legile existente, Fondul nu poate fi listat la Bursa de Valori Bucureşti înainte de listarea tuturor societăţilor din portofoliul acestuia. Unele din cele mai mari societăţi din portofoliul Fondului, cum ar fi Loteria Naţională, Imprimeria Naţională, Transelectrica şi Transgaz nu sunt în prezent listate la bursă. În aceste circumstanţe, în lipsa legislaţiei care ar permite Fondului să fie listat fără ca toate entităţile din portofoliul său să fie deja societăţi publice, listarea Fondului la bursă poate fi intârziată mulţi ani – iar beneficiile restituirii ar deveni efemere pentru cei mai mulţi dintre petenţi, care au deja vârste înaintate.

Cunoscând această problemă, Guvernul României a elaborat o ordonanţă care conţine o serie de măsuri care ar inlesni listarea Fondului la Bursa de Valori Bucureşti. Inca din luna iulie , adoptarea ordonanţei a fost descrisă ca „iminentă”, iar textul versiunii de lucru a ordonanţei a fost postat câteva luni pe site-ul Guvernului la www.cancelarie.ro. Cu toate acestea, ordonanţa nu a fost încă adoptată.

În timp ce ordonanţa trenează de şase luni sub un nor de tăcere, petenţii sunt din ce în ce mai îngrijoraţi de lipsa progreselor vizibile în ce priveşte listarea Fondului. Aceştia pun la îndoială hotararea Guvernului de a continua procesul de listare şi cântăresc motivele întârzierii listării Fondului. Din nefericire, aceste întârzieri au susţinut, fie si indirect, o serie de interese locale de afaceri, care ar fi putut fi afectate de Fond in cazul listarii Fondului.

[ Up to Contents ]

Consideraţii avute în vedere la crearea Fondului
În perioada din iulie până acum, criticii Fondului care au tăcut de la implementarea acestuia au reapărut, criticând diferite aspecte. Aproape toţi se angajează într-o retorică politică lipsita de sinceritate, neoferind alternative viabile.

Ca orice altă idee, Fondul Proprietatea nu este perfect. Dar este o soluţie bine echilibrată, care tine seama de mai multe constrângeri. Aceste constrângeri impun ca orice soluţie de restituire:

  1. să implice o plată rapidă şi uşoară având în vedere că majoritatea petenţilor sunt în vârstă şi nu vor mai trăi încă 10-15 ani ca să poată, spre exemplu, să astepte data scadentei obligaţiunilor sau alte instrumente similare de valoare mai mică;
  2. să fie acceptabilă din perspectiva Bugetului, respectiv să ofere o manieră de plată care să nu forţeze Statul Român să plătească 4 miliarde euro în numerar;
  3. să nu pericliteze capacitatea de îndatorare pe termen lung a Statului Român – în special în această perioadă în care România trebuie să se auto-finanţeze cu 3,5 miliarde euro pe an pentru a primi fonduri europene (o plată directă în numerar ar implica, în fapt, renunţarea la valoarea acestor fonduri pe un an de zile -- 3,5 miliarde euro înseamnă, de exemplu, 400-600 km de autostradă – un cost social pe care nici un guvern nu îşi permite să îl plătească);
  4. să nu creeze inflaţie – plata rapidă în numerar a mai multor miliarde de euro ar avea un efect devastator asupra inflaţiei şi asupra echilibrului plăţilor – beneficiarii plăţilor compensatorii reprezintă aproximativ 0,5-1% din întreaga populaţie, dar pentru o soluţie de plată în numerar, compensaţia s-ar plăti, efectiv, din contribuţiile tuturor celorlalţi cetăţeni români care ar fi supuşi în mod incorect unei inflaţii galopante ca un fel de pedeapsă colectivă.

[ Up to Contents ]

Beneficiile Fondului ameninţă activităţile ilicite
Persoanele care au conceput iniţial Fondul nu au luat in considerare doar limitările de mai sus, ci au încercat şi să dezvolte o metodă de restituire care să nu transforme o oportunitate într-o povară. Şi din acest punct de vedere, Fondul oferă României mai multe avantaje importante.

Fondul reprezintă un instrument important de a consolida economia de piaţă prin imbratisarea principiilor capitaliste de către oamenii obişnuiţi din România. Ceea ce a făcut guvernul Thatcher în Marea Britanie în decursul timpul ar fi făcut în România peste noapte prin transformarea a 150.000 de oameni în acţionari ai un companii listate la bursă. În plus, listarea Fondului ar introduce cu adevărat buna guvernanţă corporativă în sectorul energetic controlat de stat. Nemulţumirile publice manifestate în prezent privind industria energetică din România nu ar avea un caracter atât de dramatic dacă metodele transparente corespunzătoare bunei guvernanţe ar fi fost implementate la momentul privatizării. Cel mai important însă este faptul că Fondul ar reduce importanţa Statului şi a controlului politic exercitat de acesta asupra economiei româneşti prin ceea ce, de fapt, constituie o forma virtuala de privatizare. Intervenţia politicului în piaţă s-ar evapora aproape complet de vreme ce Consiliul Director al Fondului ar lua decizii exclusiv pe baza unor principii comerciale sanatoase. Listarea Fondului ar elimina mult din capacitatea unor elementel ale comunităţii de afaceri din România de a manipula parti ale economiei României.

Pentru susţinătorii Fondului, a fost foarte clar de la bun început că adevărata luptă se va da pe acest front împotriva neo-comuniştilor şi grupurilor neocomuniste/conservatoare şi împotriva acelora care, într-un fel sau altul, beneficiază de pe urma companiilor de stat. Înţelegerea acestui lucru permite unei persoane să aprecizeze de ce Fondul a fost atacat atât de dur de reprezentanţii acestor grupuri şi de ce procesul de adoptare a ordonanţei a fost practic îngheţat sub un val de tăcere.

[ Up to Contents ]

Beneficiile cupoanelor pentru conversia în acţiuni
Un factor cheie în întârzierea listării Fondului l-a constituit efectul pe care listarea l-ar avea asupra anumitor oportunităţi de „afaceri”. Unii reclamanţi îndreptăţiţi să primească despăgubiri au primit din 2003 titluri de despagubire de la Ministerul de Finanţe. Aceste titluri s-au tranzacţionat, intr-o forma sau alta, proprietarul lor final avand dreptul să le convertească în acţiuni ale Fondului. La început, aceste titluri au fost tranzacţionate la valori foarte reduse de vreme ce, iniţial, nimeni nu ştia când şi cum vor putea fi tranformate în bani. După ce procesul de listare al Fondului s-a accelerat (iniţial se aştepta ca aceasta sa aiba loc în vara anului 2006), discount-ul initial de circa 70-80% la care aceste titluri se tranzactionau a scăzut până la 40 – 30 % în mai 2006. Imediat după ce procesul a fost, de facto, sistat, aceste discount-uri au crescut din nou la 70%. În acest sens, merită menţionată corelaţia inversă între aceste discount-uri şi preţul actiunilor SIF-urilor. De asemenea, având în vedere că doar un număr relativ redus de titluri au fost eliberate – mare parte din cererile în valoare de 3,9 miliarde trebuie încă rezolvate – o întârziere a listării acţiunilor Fondului permite „producerea” mai multor titluri, iar deţinătorii lor, în lipsa unei alte alternative de a le tranforma în bani, se vor grăbi probabil să le vândă prin tranzacţii private, chiar şi cu discount-uri semnificative.

În mod evident, cei care cumpără cupoanele de pe piaţă au beneficiat deja de întârzierea listării acţiunilor Fondului – în timp ce, în mod reprobabil, solicitanţii mai în vârstă aşteaptă inca sa beneficieze de masurile de restituire, mulţi dintre ei trăind în mizeria produsă chiar de hoţia numita nationalizare ale carei efecte reprobabile România s-a angajat sa le indrepte. Dina pacate, interesele care fac ca procesul de listare sa fie intarziat par a cântări mai greu decât apelul la justiţie al victimelor comunismului.

[ Up to Contents ]

Critici nesincere
Multe critici publice aduse Fondului au avut în vedere metoda prin care se va stabili nivelul despăgubirii. Aceste critici pun la îndoială modul, spre exemplu, în care un activ care a fost vândut Statului pentru doar 2 milioane poate fi evaluat la 20 milioane in cazul unei revendicari. În mod clar, reclamanţii urmăresc restituirea a ceea cea a fost furat, nu a ceea ce a făcut guvernul – bun sau rău – în cei şaizeci de ani care au urmat. Şi cu toate acestea, criticii preferă să atace guvernul întrebând cum poate fi cineva compensat cu de zece ori mai mult decât ceea ce a primit guvernul pentru ceea ce ei numesc acelasi bun în urma privatizării – ignorând faptul că, in mod evident, NU vorbim despre acelaşi activ. Evaluarea despagubirilor este realizată de auditori care folosesesc valoarea contabilă a proprietăţii la data confiscării ei ca şi care, prin utilizarea unui indice de actualizare, ajung la valoarea actuală a despagubirilor. Deşi astfel nu se ia în considerare valoarea oportunităţilor de afaceri pe care compania le-a pierdut ca urmare a nationalizarii, aceasta metoda de calcul este totuşi una rezonabila.

Criticii Fondului s-au concentrat insa pe metodele folosite la evaluarea Fondului în sine. Cam jumătate din companiile din portofoliul acestuia sunt listate. Pentru acestea, valoarea lor de piaţă este uşor de calculat. Restul companiilor se numără printre companiile importante din România, operând în special în sectorul energetic, petrol şi gaze şi infrastructură – o adevărată secţiune reprezentativa a economiei României. Aceste companii sunt evaluate la valoarea lor contabilă. Criticii care au sugerat că aceasta este o subevaluare ignoră faptul că toate privatizările unor companii similare din România (şi din strainatate, de fapt) au produs valori de piaţă semnificativ mai mari decât valorile contabile. Şi aceste companii au intrat în portofoliul Fondului la valoarea activelor nete, cu valoarea activelor la valoarea contabilă istorică. În acest sens, este greşit să se sugereze că acţiunile Fondului se vor tranzactiona sub valoarea lor nominală, mai ales în contextul în care România va adera la UE şi al continuării creşterii economice accentuate care, conform agenţiilor internationale de rating, se aşteaptă să dureze mulţi ani.

Însă acest fapt a generat si critici conform cărora primirea de acţiuni de către solicitanţi pe baza valorii nominale a Fondului este de fapt un chilipir, de vreme ce valoarea lor actuală este cu siguranţă mult mai mare. Fără doar şi poate, formula de calcul mentionata mai sus (în cele mai multe cazuri) nu ia in calcul valoarea antreprenorială şi de oportunitate a companiilor nelistate, care poate fi evaluata doar de cumpărător. Dar reclamanţii nu sunt compensaţi la aceste valori conform calculelor făcute la valoarea contabilă a bunurilor confiscate pentru că nici aceste sume nu se cunosc. Spre exemplu, în recenta privatizare a Transelectrica, un renumit consultant internaţional, pe baza unor argumente solide, a stabilit, pentru oferta publică iniţială, o valoare a acţiunilor care s-a dovedit a fi de mai bine de trei ori mai mică decât valoarea reală de piaţă – şi acest lucru s-a întîmplat la mai puţin de o lună de la IPO. Transelectrica este una din companiile din portofoliul Fondului.

Reclamanţii sunt îndreptăţiţi la aceeaşi metodă de evaluare în cadrul calculelor ce se fac cu privire la valoarea de piaţă a bunurilor. Aşa cum oportunităţile pierdute în ultimii şaizeci de ani de victimele nationalizarii nu sunt recompensate în cadrul Fondului Proprietatea, sau cum nu se oferă bani pentru nefericirea fără margini a celor care au suferit de pe urma nationalizarii, în acelaşi mod Statul nu are dreptul de a evalua la mai mult decât valoarea contabilă acţiunile companiilor pe care îşi propune să le ofere drept compensatie.

În final, am vrea sa amintim ca există câţiva reprezentanţi auto-proclamaţi ai victimelor nationalizarii, care au fost destul de vehemenţi în presa română, atacând chiar ideea restiturii prin intermediul Fondului Proprietatea. Ei o etichetează drept o inşelăciune şi ca un mod de a evita acordarea de compensaţii adecvate. Ei greşesc, iar eroarea lor de apreciere este demonstrată în acest articol. Din nefericire însă, aceste câteva persoane greşit informate au influentat percepţia multor români care acum cred, în mod eronat, că Fondul nu este modalitate adecvata de restituire. Acesta este motivul pentru care multe persoane au cazut de fapt in capcana intinsa de grupuri de profitori care –intr-o forma sau alta- cumpără în continuare acţiuni/titluri de despagubire la preţuri foarte scăzute.

[ Up to Contents ]

Soarta Fondului
Ce se întâmplă dacă guvernul nu emite ordonanţa şi Fondul nu se listează rapid la bursă? În primul rând, considerăm că indiferent de guvernul aflat la putere, cutia Pandorei nu mai poate fi închisă. Fondul Proprietatea trebuie listat de urgenţă. După recunoaşterea valorii datoriei sale faţă de petenţi prin emiterea de titluri de despagubire, Statul Român nu mai poate trena şi nu se mai poate răzgândi în privinţa Fondului Proprietatea, sperând că întreaga problemă va dispărea pur şi simplu. Statul Român a recunoscut oficial obligaţia sa de a oferi compensaţie petenţilor, prin urmare trebuie să folosească Fondul Proprietatea pentru acordarea efectiva a despagubirilor sau trebuie să efectueze plăţi în numerar. Dacă Statul Român nu acţionează cu celeritate, persoanele indreptatite la obţinerea de despagubiri vor utiliza măsuri alternative de convertire a titlurilor în compensaţie efectivă şi aceste acţiuni vor fi promovate cu succes. A se vedea, spre exemplu, acţiunile pe care Statul Român le pierde în mod sistematic la Strasbourg, pierderi care, în cele din urmă, ajung să fie suportate de contribuabilul român, contrar scopului pentru care a fost infiinţat Fondul Proprietatea. Mai mult, cetăţenii străini îndreptăţiţi să primească despăgubiri au la dispoziţie si alte metode juridice, mult mai eficiente si mai rapide decât calea oferită de Curtea Drepturilor Omului de la Strasbourg, pe care nu vor ezita sa le folosească in cazul în care va fi necesar.

În timp ce petenţii mai în vârstă mor literalmente aşteptând să se facă dreptate, un plan demn de laudă şi bazat pe principii morale e luat în bătaie de joc şi târât prin jocuri politice absurde. Vocile victimelor comunismului fac în tăcere apel la justiţie. Îi aude cineva la Bucureşti?

[ Up to Contents ]

Editors Note: It is our policy not to mention our clients by name in The Romanian Digest™ or discuss their business unless it is a matter of public record and our clients approve. The information herein is correct to the best of our knowledge and belief at press time. Specific advice should be sought from us, however, before investment or other decisions are made.

Copyright 2006 Rubin Meyer Doru & Trandafir, societate civila de avocati. All rights reserved. No part of The Romanian Digest™ may be reproduced, reused or redistributed in any form without prior written permission from the publisher.

 
RUBIN MEYER DORU & TRANDAFIR
societate civila de avocati
Str. Putul cu Plopi, Nr.7, Sector 1
Bucharest, Romania
Tel: (40) (21) 311 14 60
Fax: (40) (21) 311 14 65
E-Mail: office@hr.ro




VISIT OUR WEB SITE:
http://www.hr.ro
The Romanian Digest Archive
 

 

AFFILIATED WITH:

Herzfeld & Rubin, P.C.
125 Broad Street
New York, NY, 10004
Tel: (212) 471-8500
Fax: (212) 344-3333
http://www.herzfeld-rubin.com

Herzfeld & Rubin LLP
1925 Century Park East
Los Angeles, California 90067
Tel: (310) 553-0451
Fax: (310) 553-0648

 Chase, et al.,Herzfeld & Rubin, LLC
5N Regent Street
Livingston, New Jersey 07039
Tel: (973) 535-8840
Fax: (973) 535-8841

Israeli Affiliated Law Firm
Balter Guth Aloni & Co.
96 Yigal Alon Street,
Tel Aviv, 67891, Israel
Tel: +972-3-511-1111
Fax: +972-3-624-6000

 

New York — California — New Jersey — Romania
If you no longer wish to receive emails from us, please send an e-mail with UNSUBSCRIBE in the subject line to Romanian.Digest@hr.ro.